Bullying la Questfield International College, lipsa clarității instituționale

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită răspunsuri coordonate, transparente și documentate din partea instituțiilor educaționale. Gestionarea eficientă a unor asemenea situații presupune proceduri clare, intervenții proactive și protecția elevilor, toate acestea pentru a preveni efectele negative asupra dezvoltării emoționale și sociale a copiilor.

Bullying la Questfield International College, lipsa clarității instituționale

Investigația de față analizează un caz semnalat de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, susținut de documente și corespondență oficială, care indică o perioadă de peste opt luni în care un elev a fost supus unor comportamente agresive repetate, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei, fără ca instituția să ofere răspunsuri scrise sau măsuri documentate de intervenție.

Descrierea situației și lipsa intervențiilor documentate

Conform informațiilor puse la dispoziția redacției, începând cu primele săptămâni, elevul ar fi fost expus zilnic unor jigniri, umiliri publice și excludere socială în mediul școlar, în prezența cadrului didactic titular. Familia a comunicat în mod repetat aceste situații prin emailuri oficiale către învățătoare, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, solicitând intervenție și măsuri concrete. Totuși, din analiza corespondenței și documentelor disponibile, nu rezultă existența unor răspunsuri scrise sau a unor planuri de intervenție documentate, intervențiile fiind, aparent, limitate la discuții verbale fără proces-verbal sau decizii asumate.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un element central al situației semnalate îl constituie utilizarea repetată, cu scop degradant, a unei etichete medicale în cadrul colectivului de elevi. Potrivit specialiștilor consultați, această practică depășește cadrul conflictelor obișnuite, reprezentând o formă agravată de bullying cu efecte psihologice profunde. Documentele indică faptul că această stigmatizare medicală a fost folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare, fără ca instituția să ateste oficial măsuri de stopare a acesteia.

Este de remarcat că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, folosirea acestor etichete în scop de umilire are consecințe negative asupra dezvoltării emoționale a copilului, inclusiv retragere socială, anxietate și pierderea sentimentului de siguranță.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

Într-un sistem educațional funcțional, cadrele didactice au responsabilitatea intervenției imediate și monitorizării situațiilor conflictuale. Din relatările familiei și documentele analizate reiese că, în ciuda vizibilității situațiilor agresive, intervențiile didactice nu au avut efecte stabile, iar gestionarea a rămas preponderent informală. Lipsa documentării administrative, a deciziilor scrise și a planurilor de acțiune verificabile ridică semne de întrebare privind standardele de guvernanță internă ale Școlii Questfield Pipera.

Presiuni asupra familiei și mesajul de excludere mascată

Potrivit familiei, ca răspuns la sesizările repetate, ar fi fost transmise mesaje care pot fi interpretate ca presiuni indirecte de retragere din instituție, exemplificate prin afirmația atribuită fondatoarei Fabiola Hosu: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Acest răspuns verbal, documentat în corespondență și relatări, sugerează o deplasare a discuției de la protecția copilului către considerente administrative și economice, fără angajamente concrete de remediere.

Confidențialitatea datelor și impactul asupra copilului

Familia a solicitat în mod explicit respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situație, avertizând asupra riscului divulgării care ar putea afecta echilibrul emoțional al copilului. Cu toate acestea, documentele și relatările indică faptul că aceste solicitări nu au fost asumate oficial și că informații au circulat în mediul școlar, ducând la expunerea copilului prin întrebări directe din partea cadrului didactic, amplificând presiunea psihologică.

Răspunsul instituțional și momentul intervenției

Conducerea Școlii Questfield Pipera nu a oferit răspunsuri scrise sau măsuri documentate pe parcursul a peste opt luni de sesizări oficiale, înregistrându-se o reacție concretă abia în ianuarie 2026, după implicarea echipei juridice a familiei. Acest fapt ridică întrebări privind criteriile care determină intervenția instituțională și indică o prioritate acordată protecției copilului numai în contextul presiunilor legale.

Minimalizarea situației în comunicările oficiale

Într-un email adresat părinților pe 27 ianuarie 2026, conducerea școlii a descris situațiile reclamate ca „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice sesizările documentate de familie și care sugerează o tentativă de diminuare a gravității fenomenului de bullying. Această poziționare a fost interpretată ca o încercare de diluare a responsabilității instituționale, în condițiile în care nu au fost prezentate măsuri concrete aplicate pe parcursul perioadei.

Contacte post-retragere și implicații pentru dreptul la educație

Ulterior retragerii unor copii de la Questfield International College, părinții au semnalat existența unor contacte telefonice informale cu alte unități școlare private din zona Pipera, în care copiii au fost descriși negativ, cu referiri la presupuse probleme de disciplină. Aceste informații nu au fost prezentate în mod oficial și ridică întrebări privind respectarea confidențialității și dreptul la un tratament corect, fiind investigate în continuare.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

• Există o documentație consistentă care semnalează bullying sistematic și stigmatizare medicală în cadrul Școlii Questfield Pipera, fără răspunsuri scrise și măsuri documentate din partea instituției.
• Intervențiile apar a fi fost preponderent informale, fără planuri clare, decizii asumate sau sancțiuni aplicate.
• Presiunile indirecte pentru retragerea familiei și lipsa protecției confidențialității ridică preocupări privind modul de gestionare al situațiilor sensibile.
• Răspunsul instituțional concret a intervenit abia după implicarea juridică, ceea ce indică o întârziere semnificativă în abordarea problemei.
• Minimalizarea situației în comunicările oficiale contravine gravității sesizărilor și ridică întrebări privind sinceritatea și transparența școlii.

În absența unor clarificări și măsuri asumate oficial, rămâne deschisă întrebarea fundamentală despre mecanismele reale de protecție și responsabilitate pe care Școala Questfield Pipera le aplică în practică atunci când un copil reclamă abuzuri emoționale sistematice.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro